Dimitrie Cantemir și politica externă a Moldovei
- Context
- Numit domn al Moldovei de către sultan, într-o perioadă de expansiune a Rusiei
- Situație delicată: Imperiul Otoman solicita loialitate, dar Cantemir căuta independență politică
- Tratatul cu Rusia (14 aprilie 1711)
- Încheiat la Luțk cu țarul Petru cel Mare
- Obiective:
- Îndepărtarea influenței otomane
- Recunoașterea domniei ereditare pentru familia Cantemir
- Garantarea integrității hotarelor Moldovei
- Sprijin militar reciproc împotriva Imperiului Otoman
- Bătălia de la Stănilești și consecințele
- Iulie 1711: armatele ruso-moldovene înfrânte de otomani
- Dimitrie Cantemir se refugiază la curtea țarului Petru I
- Înfrângerea marchează eșecul temporar al politicii antiotomane a Moldovei
Criza Orientală și Războiul de Independență (1877-1878)
1. Context și declanșare
- Redeschiderea crizei orientale (1875): răscoale antiotomane în Bosnia și Herțegovina.
- Carol I aduce problema în atenția Consiliului de Miniștri (1873).
- Aprilie 1877: bombardamente otomane pe malul românesc → starea de război.
- România răspunde militar și se pregătește pentru independență.
2. Proclamarea independenței
- 9 mai 1877: Mihail Kogălniceanu declară independența României.
- 10 mai 1877: Carol I emite Proclamația către țară, semnată de miniștri.
3. Războiul de Independență (1877)
- Ofensiva rusă inițial blocată la Plevna (fortificații otomane).
- După două asalturi nereușite, marele duce Nicolae cere sprijin României (iulie 1877).
- Armata română trece Dunărea și participă la atacul asupra Plevnei (30 august 1877).
- Cucerirea redutei Grivița I.
- 28 noiembrie 1877: capitularea Plevnei → precipită încheierea războiului.
4. Relații internaționale și tratative
- Rusia exprimă intenția de a anexa sudul Basarabiei.
- România nu participă la Tratatul de la San Stefano (1878).
- Tratatul de la Berlin (1 iulie 1878):
- Recunoașterea independenței României.
- Condiții: modificarea articolului 7 din Constituție → cetățenie și pentru non-creștini.
- Rocadă teritorială:
- România primește: Dobrogea, Delta Dunării, Insula Șerpilor.
- România cedează Rusiei: sudul Basarabiei.
5. Consecințe
- Independența statală deschide perspective pentru dezvoltarea și consolidarea integrității teritoriale a României.
Neutralitatea României în Primul Război Mondial (1914-1916)
1. Stabilirea politicii de neutralitate
- Data și locul: 3 august 1914, Consiliul de Coroană de la Sinaia.
- Participanți: rege, membri ai guvernului, foști prim-miniștri, lideri partide politice.
- Decizie: adoptarea neutralității ca politică oficială.
2. Opțiuni analizate
- Intrarea alături de Puterile Centrale
- Susținută de Carol I.
- Motiv: încredere în victoria Germaniei.
- Neutralitate
- Susținută de majoritate.
- Carol I consimte, demonstrând rolul de monarh constituțional.
3. Schimbări după 10 octombrie 1914
- Moartea lui Carol I → politica externă preluată de Ion I. C. Brătianu.
- Simpatia personală pentru Antantă, dar menținerea neutralității până la realizarea obiectivelor naționale.
- Continuarea neutralității și sub regele Ferdinand, cu aceeași condiție strategică.
Convenția militară România – Antantă (4/17 august 1916)
1. Tipul și scopul acordului
- Acord internațional secret între România și statele membre ale Antantei.
- Stabilea condițiile intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei.
2. Obiective și garanții
- Recunoașterea drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români:
- Transilvania, Crișana, Maramureș, Bucovina, Banat.
- Tratament egal cu ceilalți aliați la conferințele de pace.
3. Condiții militare
- România să intre exclusiv împotriva Austro-Ungariei.
- Cooperare militară cu independență organizatorică și de comandament a Armatei Române.
- Aliații se angajau să respecte planul român de campanie.
- Sprijin prin ofensivă majoră a Armatei de la Salonic cu 8 zile înainte de intrarea României în luptă.
România în Primul Război Mondial (1916-1918)
1. Intrarea în război
- Data: 14 august 1916 – România declară război Austro-Ungariei.
- Trupele române: 15 august 1916 – trec Carpații, pătrund în Transilvania.
- Inițial succes: eliberare parțială, efect de surpriză.
2. Reacția Puterilor Centrale
- Mobilizare la sudul Dunării → înfrângeri românești:
- Bătălia de la Turtucaia.
- Pierdere succesivă de teritorii → două treimi sub ocupație.
- Capitala mutată la Iași, tezaurul trimis în Rusia.
3. Remobilizare și contraofensive (vara 1917)
- Victorie în bătălii: Mărăști, Mărășești, Oituz.
- Înaintarea inamică este oprită.
4. Izolare și pacea de la București (1918)
- Revoluția bolșevică (octombrie 1917) → Rusia iese din război → România izolată pe frontul de est.
- Mai 1918: pacea de la București:
- Pierderea Dobrogei.
- Extinderea controlului austro-ungar până pe crestele Carpaților.
- Preluarea surplusului de petrol și cereale de către Germania.
- Economie sub influența Germaniei.
- Regele Ferdinand nu a promulgat tratatul.
5. Reintrarea în război (toamna 1918)
- 10 noiembrie 1918 → România reintră în război.
- 11 noiembrie 1918 → armistițiu general.