ROMÂNIA ÎN PERIOADA “RĂZBOIULUI RECE”


Implicarea Romaniei in reprimarea Revolutiei anticomuniste din Ungaria (1956) 

La început, România comunistă a colaborat strâns cu Uniunea Sovietică și cu Pactul de la Varșovia. Un exemplu clar îl reprezintă sprijinul ferm acordat de Gheorghe Gheorghiu-Dej intervenției militare sovietice împotriva Revoluției anticomuniste din Ungaria din 1956, menită să înlăture liderul reformist Imre Nagy. Această susținere puternică a consolidat prestigiul României în cadrul blocului comunist, oferind ulterior oportunitatea retragerii trupelor sovietice în 1958 și sporind încrederea Moscovei în conducerea Partidului Muncitoresc Român.


Declarația din Aprilie (1964) 

În contextul propunerii Uniunii Sovietice a Planului Vlasev (1964) care avea în vedere divizarea muncii în blocul comunist și prevedea crearea unui complex economic interstatal care viza teritoriile României și Bulgariei, pentru procurarea de materii prime, ceea ce ar fi însemnat o oprire a procesului de industrializare în România, România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej elaborează “Declarația din Aprilie” (1964). Acest document susține principiile suveranității și independenței naționale, respinge amestecul străin în afacerile interne și reprezintă o sfidare oficială a liniei politice sovietice. Astfel, Republica Populară Română deviază, în relațiile externe, de traiectoriile trasate de Uniunea Sovietică încă din 1964, exprimând clar poziția sa în “Declarația din Aprilie”.


Implicarea Romaniei comuniste ca mediator in conflictele dintre Israel și statele arabe 

Războiul de Șase Zile a marcat o intensă activitate diplomatică atât din partea occidentului susținător al Israelului, cât și din partea blocului sovietic (care se apropie de interesele statelor arabe). Dacă statele membre ale Pactului de la Varșovia semnează “Declarația de la Moscova” (1967), prin care se condamnă oficial agresiunea Israelului și se rup relațiile diplomatice cu statul evreu, România își menține relațiile, care ulterior vor fi ridicate chiar la rang de ambasadă (1969). Drept consecință, România a putut juca rolul de intermediar în cadrul conflictului Yom Kippur, facilitând contactul între reprezentanții Egiptului și Israelului, ceea ce va determina prima vizită a unui șef de stat arab în Israel (1977) din 1948. 


Opoziția României  comuniste fata de doctrina Brejnev (Primavara de la Praga, 1968) 

În contextul Primăverii de la Praga (1968), mișcare de liberalizare în plan politic și economic promovată de liderul Cehoslovaciei socialiste Alexander Dubcek, Uniunea Sovietică identifică acest program de reforme drept un posibil pericol pentru integritatea Pactului de la Varșovia. Astfel, la 21 August are loc invazia Cehoslovaciei de trupele alianței blocului comunist, acțiune justificată prin doctrina Brejnev, potrivit căruia Uniunea Sovietică își rezerva dreptul de a interveni militar pentru protecția integrității Pactului de la Varșovia. Reacțiile au fost de opoziție în occident, dar și în cadrul României Socialiste, Nicolae Ceaușescu purtând un faimos discurs de la balcon prin care condamnă intervenția sovietică, fapt ce îi va spori atât popularitatea internă, cât și prestigiul extern drept un posibil “intermediar” pentru occident.